Combinatul de Materiale de Construcții din Chișinău
Lista de prețuri
Comanda
Logare
Semineele si sobele in casa
Pentru Arhitecti
caramida ceramica este capabila de a combina largi caracteristici arhitecturale cu performante fiabile de exploatare

Pentru Dealeri
Combinatul de Materiale de Constructii MACON este deschis pentru colaborari de extindere a retelii de dealeri
 
Pentru Constructori
Combinatul de Materiale de Constructii MACON pe linga materialele de o calitate inalta, este gata de a oferi companiilor de constructie un spectru larg de servicii
Cel mai bun material pentru pereți din Republica Moldova. Mai performant față de produsele analogice al altor producători:


-mai trainic

-exacticitate geometrică ideală

-varietate de mărimi și forme

-estetica produsului
01 June 2011
Lista noutatilor
Saruri de pe fatade (Eflorescentele)
Eflorescentele sunt o patina albicioasa ce poate aparea pe suprafata zidului, fie in timpul constructiei, fie dupa definivarea sa. 
Ele reprezinta depuneri saline si nu se confunda nici cu scurgerile de var nici cu petele de mortar datorate neglijentei in lucru si neprotejarea zidului proaspat executat.

CE SUNT EFLORESCENTELE?
Formele cele mai comune sunt depunerile albicioase inestetice ce insa nu influneteaza negativ rezistenta zidului si care dispar in mod normal in termen de un an de la formarea lor. Unicele forme de eflorescenta ce pot avaria zidul sunt tratate separat in cele ce urmeaza.
Eflorescentele se datoreaza sarurilor solubile ce migreaza pe suprafata in momentul cand apa in care ele sunt diluate se evapora. Ele nu se confunda cu petele de var ce raman pe suprafata zidului odata cu evaporarea apei.

TERMINOLOGIA
Termenul eflorescenta nu se utilizeaza aici in sensul sau originar – comportamentul sarurilor solubile. O sare se numeste eflorescenta cand, initial sub forma macrocristalizata, devine treptat prafoasa datorita deshidratarii. Prin extensie, termenul de eflorescenta se refera la depozitul de saruri solubile, format
prin evaporarea apei din zidarie. Eflorescentele mai sunt denumite, in mod eronat, salnitrat; mai precis, termenul respectiv indica un amestec de nitrat de calciu, magneziu sau potasiu, generat de catre microorganisme din azotul organic si de catre compusi minerali din sol, ce migreaza in interiorul zidului impropriu izolat. Formarea de salnitrat presupune eliberarea de substante organice amoniacale; acest aspect, cu rare exceptii, nu se regaseste in lucrari executate in mod acurat si igienic. Salnitratul e o sare agresiva pentru zidarie deoarece, odata intrata in zid, poate absorbi o cantitate mare de apa si deci sa
provoace daune mari, fie prin cresterea in volum ca urmare a hidratarii, fie prin riscul major in caz de inghet.
 
ORIGINEA SARURILOR SOLUBILE
Eflorescentele comune deriva, in mare parte, din sarurile solubile continute in materialele cu care s-a construit lucrarea.

Ciment si var  
In compozitia varului si a cimentului Portland, sunt prezente saruri ce pot favoriza formarea de eflorescente. Riscul e major in cazul cimentului de origine vulcanica, datorita prezentei insemnate de sulfat de sodiu. Adezivii normali, ca cimentul Portland, prevad adesea, in faza de productie, un adaos de ghips cu functie de reglare a prizei. Ghipsul, partial solubil, poate favoriza formarea de eflorescente de sulfat de calciu. In mod normal insa, sulfatul de calciu prezent in mortarul cu ciment se fixeaza in cateva ore sub forma de sulfoaluminat de calciu, insolubil in apa.
Eflorescentele se pot forma daca apa din mortar patrunde prea rapid in caramizi, introducand si sare. Pentru a evita acest aspect, este esential sa se umezeasca adecvat caramizile, pentru ca acestea sa nu mai absoarba apa din mortar si apa de amestec a mortarului sa fie in cantitate cat mai mica , deci sa se utilizeze un mortar foarte virtos. Cand se decide asupra compozitiei mortarului, daca nu sunt cerinte stricte privind rezistenta la compresiune, e preferabil sa se opteze pentru un tip de mortar cu cantitati minime de ciment sau unul preconfectionat, hidrofug si antieflorescent, special pentru lucrari cu caramida aperenta.  

Nisipul si alte materiale inerte 
Nisipul utilizat regulat pe santier provine din cariere si fluvii si, in mod normal, nu contine saruri, el  fiind de tip silicos si necalcaros. Este riscanta utilizarea nisipului de mare care, daca nu este spalat anterior de niste specialisti, poate genera eflorescente saline. Pentru colorarea rosturilor, se folosesc o serie  de materiale inerte chimic; selectarea lor se face cu mare atentie, deoarece se pot comite erori grave, cum ar fi adaugarea prafului de marmura (pentru rosturi albe) care, fiind de fapt carbonat  de calciu, genereaza eflorescente dificil de inlaturat. 

Apa
Apa dulce, utilizata pentru amestecul de mortar, poate constitui o problema doar in cazul in care nu este limpede sau s-a transportat in vase murdare. Apa, printre altele, nu trebuie sa fie foarte dura, adica prea bogata in carbonat de calciu sau magneziu.

Aditivii chimici
In compozitia mortarului, se pot utiliza o serie de aditivi cu functie de antigel, plastifianta si care amana priza, a caror compozitie chimica poate produce eflorescente. Utilizarea lor nu se recomanda; sunt aproape inutili, avand in vedere cantitatea foarte  mica de mortar raportata la cea a caramizii. Substantele ce intarzie priza sunt absolut contraindicate in lucrarile cu caramida aparenta. Plastifianttii, in mod normal, nu produc eflorescente, insa trebuie neaparat evitat uzul detergentilor domestici, ce contin procente insemnate de sulfat de sodiu. Utilizarea aditivilor hidrofobi se evalueaza in fiecare caz in parte, discutand cu producatorul materialelor ceramice.  
 
 
 

Argila
Sarurile care, sub forma de impuritati, pot fi continute in argila cu care se produc materiale ceramice, sunt de obicei sulfati de sodiu, potasiu, magneziu si calciu, mai rar carbonat de calciu si de magneziu. Fenomenul se poate manifesta deoarece, piesele de caramida aparenta, la finalul ciclului de productie, sunt de obicei introduse in apa pentru a evita formarea de depozite granuloase pe suprafata (orig. calcinello-n.trad.). In general, eflorescentele datorate caramizilor au o durata limitata sau dispar chiar si singure, sub efectul ploii. Este rara prezenta sulfatilor ferosi care pot da nastere la pete ruginii.
 
Alte cauze
Exista si alte posibilitati ca sarurile sa patrunda in zidarie, cum ar fi contactul dintre mortar si cenusa.
 
FORMAREA EFLORESCENTEI
Conditia esentiala o constituie prezenta simultana a apei si a sarurilor solubile. Apa dilueaza sarurile solubile din caramizi si la transporta sub forma de solutie. Cand apa se evapora iar peretele s-a uscat, solutia creste in concentratie pana cand sarurile devin depozit. Acest proces poate avea loc in mod invizibil in interiorul zidului sau se poate observa pe suprafata acestuia. Cand sarurile nu sunt continute in caramizi, ci in mortar, ele pot la fel sa apara pe suprafata peretelui deoarece apa, uscandu-se de preferinta de-a lungul caramizilor ce sunt mai poroase decat mortarul, migreaza o data cu sarurile ce se vor cristaliza. Este foarte dificil sa se prevada unde, cand si cum se va manifesta eflorescenta, toate acestea depinzand de unii factori chimico-fizici; tipul de saruri, rata de uscare datorata vantului si soarelui, gradul de saturatie al zidului etc. Ultimul factor mentionat este unicul ce poate fi controlat in faza de executie.
 
REDUCEREA RISCULUI DE APARITIE A EFLORESCENTELOR
Acest risc nu poate fi complet evitat deoarece nu e posibila eliminarea totala a sarurilor din caramizi si mortar si nici mentinerea celui din urma perfect; totusi, se poate controla si diminua cantitatea de apa ce patrunde in zidarie in timpul si dupa executarea acestuia. Selectia materialelor si evitarea folosirii aditivilor bogati in saruri constituie un bun punct de plecare; in orice caz, e esentiala protejarea materialelor si a zidului terminat de patrunderea apei, adoptand in acest sens masuri si metode arhitectonice adecvate.

Protejarea materialelor si a zidului proaspat executat
Materialele nu trebuie depozitate in contact cu solul, ci pe platforme si suporturi anume destinate. Nisipul nu va fi descarcat direct pe sol, intr-un loc oarecare, ci intr-un spatiu prevazut cu un interior adecvat. Zidul proaspat terminat va fi protejat de ploaie timp de cel putin 7 zile, cu ajutorul unor folii de plastic sau cu copertine provizorii dispuse deasupra schelelor.

Particularitati ale proiectului si detalii de constructie
De elementele de mai sus depinde in mod esential posibilitatea formarii eflorescentelor.
Este ideala prezenta acelor elemente de protectie, tipice arhitecturii traditionale, ca stresinile sau cornisele, capabile sa indeparteze apa de ploaie din apropierea zidului. De asemenea, zidul va fi protejat si la baza, impiedicand absorbirea umiditatii din sol; fiind o problema ce dainuie de mult timp in istoria constructiilor, exista astazi proiectanti si constructori extrem de atenti la impermeabilitatea fundatiei unei cladiri. Lucrarile in caramida aparenta sunt printre cele mai rezistente la agentii atmosferici, chiar si in absenta elementelor tipice din arhitectura traditionala: ploaia ce uda ocazional fatada nu poate, in general, sa produca eflorescente, deoarece nu provoaca o saturatie completa a zidului in sine.
 
In schimb, in cazul zidurilor fara protectie superioara (ca unele ziduri de imprejmuire), a zonelor cu cantitate mare de apa (ex. din cauza unei inclinari gresite a unui trotuar), zidaria poate fi saturata de apa, ceea ce face situatia sa revina la momentul cand lucrarea era de-abia definitivata.
In mod succesiv, odata cu uscarea si evaporarea, unele saruri solubile vor migra catre partea vizibila a zidului.
 
 
EXAMINAREA SI RECUNOASTEREA EFLORESCENTELOR
Intai de toate, se va examina daca eflorescentele se datoreaza uscarii unui zid nou construit sau procesului de saturatie cauzata de ploaie sau de umiditatea din sol. Pentru a determina tipul de sare eflorescenta, se pot opera urmatoarele verificari:
 
- Aderenta eflorescentelor la caramizi, adica daca depozitul de sare se lipeste de suport sau, dimpotriva, se risipeste la cel mai mic contact.
- Gustul, adica daca, la contactul cu limba, depozitul are gust sarat sau amar.
- Solubilitatea eflorescentei in apa si, in caz negativ, in solutie de acid clorhidric
- Reactivitatea chimica: daca, la varsarea de acid clorhidric pe eflorescenta, aceasta are sau nu reactie efervescenta (fierbere urmata de spuma).
 
TRATAMENTUL EFLORESCENTELOR
Tratamentul se decide exclusiv dupa determinarea tipului de eflorescenta. In general, e vorba despre saruri ce dispar sub actiunea agentilor atmosferici. In acest caz, se poate evita orice tratament si se asteapta ca ploaia sa indeparteze depozitele sau se poate realiza imediat o curatire cu o perie simpla moale si apa curata. NU se foloseste niciodata peria de sarma; aceasta avariaza finisajul zidariei.
Tratamentele cu apa si acid clorhidric pot fi aplicate doar pe eflorescentele de sulfat de calciu si de carbonat de calciu (insolubile in apa), verificand simultan daca nu sunt prezente si alte tipuri de sare (de vanadiu, ce ar putea ramane fixate astfel pentru totdeauna). Exista si alte tratamente specifice pentru saruri mai rare, ca cel mentionat anterior. In caz de dubii, se recomanda consultarea unui specialist.
 
EFLORESCENTE ALBURII
Din examinarile de mai sus, e posibil sa se precizeze tipul de sare ce a generat eflorescenta; de obicei, sunt indicate caracteristicile principale ce permit recunoasterea sarurilor ce dau nastere la cele mai comune tipuri de eflorescente alburii.
Sulfatii de sodiu si de potasiu (sulfati alcalini) - cand eflorescenta:
a) este prafoasa, ramificata in ace cristaline sau daca se prezinta ca o pelicula si in flori cristaline.
b) e foarte solubila in apa
c) are gust sarat
sulfatii alcalini, in cantitati mici, nu necesita de regula tratamente speciale deoarece dispar treptat, sub actiunea intemperiilor. Totusi, pot fi inlaturati cu o perie moale si o clatire cu apa. Originea lor se afla in caramida, in mortar sau in apa de amestec a mortarului. Cauza poate fi si externa, cum ar fi condensul sulfuric de la un cos de fum incorect izolat. Originea clasica a sulfatului de sodiu este in nisipul marin incorect spalat sau in apa sarata, toate acestea cu un continut ridicat de clorura de sodiu.
 
Sulfatul de magneziu – cand eflorescenta:
a) si b) are aceleasi caracteristici ca si sulfatul de sodiu si cel de potasiu
c) are gust amar
eflorescenta dispare in timp daca apare in cantitati mici; se recomanda contactarea unui specialist daca prezenta e majora, deoarece rezultatul este inestetic. Originea sa ar putea fi caramida.
 
Sulfatul de calciu – cand eflorescenta:
a) e foarte aderenta
b) nu e solubila in apa
c) nu are gust
d) e solubila in acid clorhidric, fara reactie efervescenta
sulfatul de calciu poate fi inlaturat prin tratarea cu o solutie de acid clorhidric. Originea sa este caramida, mortarul sau apa de amestec a acestuia (pentru o determinare corecta, e nevoie de analize de laborator).
 
Carbonatul de calciu – cand eflorescenta:
a) apare ca un invelis subtire
b) nu e solubila in apa
c) are reactie efervescenta la contactul cu acid clorhidric (fierbere urmata de spuma)
Eflorescenta calcaroasa isi poate avea cauza fie in caramida insasi, fie in mortar, insa in mod distinct: daca se datoreaza caramizii, eflorescenta se manifesta inainte de punerea in opera, pe cand, daca originea se afla in mortar, eflorescenta apare ulterior. Cand peretele s-a uscat bine, daca o simpla periere nu a suficienta, carbonatul de calciu poate fi indepartat cu o solutie de acid clorhidric.
In cazul materialelor ceramice, se poate intampla ca o parte de var sa ramana neamestecat (sau particule de var nestins) in interiorul materialului. Daca produsul e expus la o umiditate puternica imediat dupa coacerea sa, se poate manifesta fenomenul de eflorescenta. In schimb, daca aceasta umiditate nu se aplica, varul se carbonateaza lent in inetriorul ceramicii si, fiind insolubil in apa, nu va cauza nici o problema. In cazul mortarului, insa, cimentul si varul hidraulic, in timpul prizei, elibereaza solutie de var, ce va fi absorbit de catre ceramica. Daca procesul de uscare este lent, varul poate ajunge la suprafata, unde se va transforma (in contact cu aerul) in carbonat de calciu, insolubil in apa.
 
Cloruri de sodiu si potasiu – cand eflorescenta:
a), b) c) e d) are aceleasi caracteristici cu sulfatii de sodiu si de potasiu, cu care poate fi usor confundata; remediile sunt aceleasi.
Printre sarurile alcaline, clorurile sunt mai rare decat sulfatii si pentru o recunoastre sigura, sunt necesare analize chimice. Originea clorurii de sodiu o reprezinta adezivii, nisipul marin incorect spalat, pamantul murdar din zona de depozitare si apa ce iese din sol. Clorura de poatsiu provine, de obicei, exclusiv din adezivi.
Greu de identificat este insa clorura de calciu (ea necesita o analiza de laborator), ce produce eflorescenta prin prezenta ei in mortar si in aditivul antigel. Sarurile descrise mai sus pot sa se manifeste simultan, ceea ce face dificila recunoasterea. In acest caz, se recomanda ca examinarea sa fie facuta de catre un specialist, cu ajutorul analizelor de laborator.
 
EFLORESCENTE COLORATE
Efloresecentele sunt, in majoritatea cazurilor, alburii si, rar, colorate. Sarurile ce pot produce eflorescente colorate sun de obicei trei: de crom, de fier si de vanadiu. E necesar insa sa nu se catalogheze drept eflorescenta eventualele colorari particulare ale zidului, deoarece adesea e vorba de false probleme, datorate frecvent unor alte cauze.
 
Sarurile de vanadiu: produc pete de intensitate variabila a caror culoare, adesea in evolutie, variaza de la verzui la galben si, uneori, brun. Identificarea lor necesita examene de laborator, chiar daca la fata locului se poate face un test cu acid E.T.D.A. (etilen-diammino-tetracetic). Daca aplicarea acestui acid transforma sarea colorata intr-o compozitie incolora, probabil e vorba de sarea de vanadiu. Originea acestor saruru poate sta in materialul ceramic. Un remediu simplu consta in tratarea chimica a petelor cu acid E.D.T.A., in scopul decolorarii lor. Aplicarea poate fi efectuata cu o perie moale, repetand operatiunea de cateva ori, la intervale de 15 minute.
Sarurile de crom: produc pete similare celor ale sarurilor de vanadiu. Recunoasterea poate fi realizata prin analize de laborator. Originea lor poate sta in materialul ceramic sau in ciment. Remediul trebuie sa fie studiat dinainte, chiar daca tratarea cu acid E.D.T.A. pare sa aiba efect de decolorare.
Sulfatul de fier: produce pete rosiatice, vizibile in zona rosturilor. Recunoasterea presupune analize chimice. Petele nu se vor confunda cu cele probabil produse de catre elemente de fier neprotejate prezente in zona zidului in cauza, sau de catre cuie batute in scopul intinderii firelor de referinta si uitate pe fatada. Originea sulfatului de crom poate fi gasita in materialul ceramic, pentru a carui fabricatie s-a utilizat argila cu un continut de pirita care, in conditii speciale de coacere, poate cauza formarea sulfatului de fier. Remediul pentru aceste pete rosiatice consta in spalarea ci acid osalic, urmata de clatirea partilor tratate.
 
TRATAMENTUL EFLORESCENTELOR IN INTERIORUL LUCRARII
Un caz particular in tratamentul eflorescentelor il reprezinta lucrarile cu caramida aparenta aflate in interiorul cladirilor, cum ar fi semineele. Cum aceste cazuri nu pot sa se bazeze pe actiunea agentilor atmosferici, e mereu nevoie de o actiune de curatire. Daca sarurile sunt solubile in apa, dupa o periere lejera, se poate interveni cu o pompita de genul celora pentru udarea plantelor de apartament.
Suprafata poate apoi fi uscata cu un material absorbant, ce insa trebuie mereu inlocuit pentru a nu transfera sarurile dintr-o zona in alta. Acest tratament poate provoca adesea pete pe suprafata, astfel ca e mai indicat, inainte de interventie, sa se faca o proba pe o portiune mica, verificand astfel eficienta actiunii.
 
EFLORESCENTE FALSE
Daca petele se prezinta sunt forma de scurgeri sau de urme gri foarte aderente, mai ales in apropierea marginii caramizii, e foarte probabil sa fie vorba de: o scurgere de mortar, datorata neglijentei in lucru, sau de o scurgere de var cauzata de protejarea inadecvata a zidului impotriva ploii sau de apa provenita din turnarile de beton.
 
RECEPTIA MATERIALELOR
Inainte de punerea in opera sau de alegerea materialelor de lucru, se pot efectua o serie de probe simple, fara a recurge la suportul tehnic specializat. Aceste probe pot fi realizate fie pe unele materiale ce vor fi utilizate (cum ar fi nisipul sau caramizile), fie pe esantioane realizate dinainte.
 
CONCLUZII
Formarea eflorescentelor nu poate fi eliminata total deoarece se datoreaza sarurilor regasite, in mai mare sau mai mica masura, in materialele folosite in constructie. Este imposibil sa se prevada riscul de formare a eflorescentelor si, dat fiind numarul mare de variabile in joc, nu exista o solutie mereu valabila. De fapt, se poate intampla ca doua materiale puse impreuna, de exemplu un tip de caramida cu un tip de ciment, sa nu dea nastere la eflorescente; insa, daca se inlocuieste numai cimentul, fenomenul poate aparea, la fel ca si in cazul schimbarii tipului de caramida. Mai mult, aceleasi materiale, puse in opera in mod diferit si in conditii climatice distincte, se pot comporta diferit din punct de vedere al eflorescentelor. O alta variabila e reprezentata de conditiile climatice; umiditatea favorizeaza formarea eflorescentelor deoarece, prelungind durata de uscare, permite sarurilor sa intre plenar in solutie si, astfel, sa migreze catre exterior. Riscul general poate fi redus tinand cont de compozitia materialelor, evitand utilizarea de aditivi improprii si, in special, dat fiind faptul ca prezenta apei e necesara in formarea eflorescentelor, se va impiedica intrarea apei in profunzimea zidului.
 
SFATURI
- In mare parte din cazuri, fenomenul e tranzitoriu; se rezolva de la sine prin actiunea agentilor atmosferici, fara tratament special.
- Fenomenul presupune existenta sarurilor solubile in materialele folosite.
- Eflorescenta se poate manifesta doar daca sarurile s-au diluat in apa si astfel migreaza catre exterior odata cu evaporarea apei.
- Cu cat zidul ramane mai mult timp ud, cu atat mai puternica va fi disolutia sarurilor.
- Nu se recomanda utilizarea de substante ce intarzie priza (in prepararea mortarului) si de aditivi chimici antigel.
- In cazul mortarului, se recomanda utilizarea de plastifianti produsi special.
- Daca zidul nu trebuie sa aiba o rezistenta foarte mare, ci este doar de decor, se va utiliza un mortar cu continut mai redus de ciment.
- Inainte de folosire, materialele trebuie protejate si nu asezate direct pe sol, pentru a nu le murdari sau pune in contact cu substante nedorite.
- Pentru a reduce riscul de formare a eflorescentelor, utilizati mortar special pentru lucrarile cu caramida aparenta, preamestecat sau preconfectioant.
- Izolati lucrarea cu materiale drenante, pentru e evita patrunderea apei bogate in saruri. Trotuarele si pavarile de podea de pe terasa trebuie sa aiba inclinari adecvate.
- Calibrati cu atentie caracteristicile arhitectonice relativ la materialele folosite.

ERORI
- Utilizarea de materiale inerte calcaroase, cum ar fi praful de marmura. Daca exista suspiciuni ca nisipul contine calcar, se va varsa deasupra lui putin acid clorhidric: daca reactia este efervescenta, nisipul NU se va utiliza.
- Neprotejarea zidului de infiltrarile de apa.
- Neasigurarea drenajului adecvat al apei de ploaie, de exemplu in cazul zidurilor de imprejmuire, a trotuarelor sau a podelelor pavate.
- Umezirea, in timpul lucrului, a caramizilor cu apa murdara sau nefinisarea corecta a rosturilor.
- Utilizarea de mortar inadecvat lucrarilor in caramida aparenta.
Start Despre companie Contacte Parteneri Produse Domenii de utilizare Noutăţi Articole elaborare sait: Studio Webmaster